Gândacul de slănină

Gândacul de slănină ( Dermestes lardarius )

Conținut: Aspect || Biologie || Răspândire || Dăunător || Prevenire || Combatere

Aspect: 7-9,5 mm lungime; constituţie compactă, rotund — ovală; culoare maro — neagră; pe fiecare aripă (elitră) se află o zonă galben-maro acoperită de peri, cu un desen cu două linii încrucişate şi trei puncte negre aflat în partea anterioară a aripii; partea posterioară a aripilor este neagră — maronie; aripile acoperă în întregime partea posterioară a corpului; antenele roşiatic — gălbui se termină în formă de măciucă compusă din trei segmente; larvele au o culoare maronie şi ajung la o lungime de până la 13 mm; partea superioară a corpului larvei este acoperită de peri lungi şi ţepi; corpul larvei se îngustează gradat din faţă spre spate.

Biologie: Gândacii dau naştere în general la o singură generaţie pe an, în zonele noastre, şi numai în condiţii extrem de favorabile pot apărea două. Iernatul se face în stadiul de pupă; gândacul matur eclozează de obicei în aprilie. Condiţiile optime de evoluţie constau în temperaturi de 25° C şi o umiditate atmosferică de 65%. Durata medie de evoluţie este în aceste condiţii de aproximativ 48 de zile. In natură specia trăieşte în cuiburi de păsări şi stupi de albine. In acest sens gândacul de slănină are un rol foarte important, înlăturând cadavrele de animale, deoarece larvele lui se hrănesc cu acestea. Fiind o specie tipic sinantropă, aceste obiceiuri de hrănire ale gândacului de slănină devin o problemă pentru oameni.

Răspândire: originari din Eurasia, sunt însă astăzi răspândiţi în toată lumea. Ca specie sinantropă se găseşte aproape exclusiv pe lângă aşezările omeneşti, în case şi depozite.

Dăunător: este dăunător tipic pentru igienă şi materiale. În case şi depozite larvele şi gândacii se hrănesc cu toate felurile de materiale organice de provenienţă vegetală sau animală (cârnaţi, slănină, făinoase, peşte uscat, piele etc). Datorită faptului că pot digera şi cheratină, aceştia pot mânca şi blană, pene, animale împăiate, insectare, colecţii zoologice, produse din corn de animal şi lână, devenind astfel şi dăunători de textile. In vederea transformării în pupă, larvele îşi fac cuib în materiale tari precum lemn, mortar, hârtie, carton, plută şi polistiren. În cazul unei răspândiri în masă, pe lângă motivele de igienă, aceşti gândaci pot fi foarte dăunători şi datorită pagubelor provocate casei şi mobilierului.

Prevenire: Alimente precum carnea şi brânza să fie pe cât posibil păstrate la rece. Alte produse, precum făinoasele, să fie puse în recipiente de sticlă bine închise. Mobila tapisată, covoarele şi draperiile să fie îngrijite şi verificate în mod regulat. Să se asigure că nu există cuiburi de porumbei, şoareci etc. în pod sau în balcon, cum scap gandac slanina.

Combatere: numai combaterea larvelor şi a gândacilor maturi este posibilă, deoarece pupele se găsesc în scobituri şi cotloane inaccesibile , ceea ce zădărniceşte orice tentativă de înlăturare a lor. Dacă gândacii apar doar sub forma unor cazuri izolate, este suficientă combaterea lor prin mijloace mecanice, prin aspirare cu un aspirator clasic sau – şi mai bine – cu un aspirator special pentru insecte. Dacă este însă vorba de o apariţie în masă, trebuie întâi găsit cuibul larvelor. In aceste condiţii o combatere eficientă este posibilă numai apelând la insecticide pe bază de piretroizi.

Leave a Reply