Gândacul Niptus hololeucus

Gândacul Niptus hololeucus

Conținut: Aspect || Biologie || Răspândire || Dăunător || Prevenire || Combatere

Aspect: 2, 6 – 4, 6 mm lungime; culoare maro — aurie; corpul are forma unei bile şi este foarte asemănător cu cel de păianjen; platoşa gâtului are numeroase striaţii şi se îngustează spre partea din spate; aripile (elitrele) sunt acoperite cu peri deşi, având o nuanţă de galben ca cea a bronzului; antenele compuse din mai multe segmente sunt relativ lungi şi nu se termină în formă de măciucă; larvele ajung până la 7 mm lungime, sunt de culoare albă spre galbenă şi cu peri roşii — maronii.

Biologie: O femelă depune până la 100 de ouă într-un substrat potrivit de clocire. In căutarea acestuia femela se deplasează deseori pe distanţe mari. Durata evoluţiei depinde de temperatură,, de umiditatea relativă a aerului şi de resursele de hrană şi se întinde între 2, 5 şi 4 luni. Transformarea în pupă are loc într-un cocon ce conţine şi particule de hrană şi care este. construit de larvă prin ţeserea unor pânze. Gândacii nu pot zbura şi sunt activi noaptea.

Răspândire: pot fi întâlniţi în mori, brutării, muzee, depozite, case şi apartamente, unde se infiltrează cu predilecţie în materialul aflat între acoperiş şi tavan, spaţiu în care se pot înmulţi în masă.

Dăunător: Tipic dăunător de provizii şi materiale. Atât gândacii cât şi larvele se hrănesc cu diferite substanţe de provenienţă animală sau vegetală, cum sunt paiele, materialul vegetal uscat, produsele cerealiere, fructele uscate, produsele de brutărie, tutunul şi penele. Alimentele infestate sunt contaminate prin excremente şi pânze. Cauta aici insecticide gandacul niptus.

Prevenire: Cămările şi dulapurile de alimente, precum şi spaţiile înguste şi zona dintre acoperiş şi tavan să fie controlate în vederea observării urmelor unei invazii. Spaţiul dintre acoperiş şi tavan să fie bine izolat. Seara când se deschid uşile sau ferestrele pentru aerisire, lumina să nu fie aprinsă, pentru a nu atrage gândacii. Alimentele să fie ţinute în vase etanşe.

Combatere: Se pot aplica metode directe de combatere prin folosirea insecticidelor de contact (substanţa activă: piretru). O contaminare cu insecticid a alimentelor trebuie evitată cu orice preţ. Dacă aceste măsuri de combatere nu sunt suficiente, trebuie făcută dezinsecţia clădirii cu substanţe gazoase precum dioxidul de carbon, azotul, hidrogenul fosforat, difluorura de sulfuril. Combaterea pe cale biologică cu ajutorul viespii Lariophagus distinguendus s-a dovedit a avea succes.

Leave a Reply