Gargarita fasolei

Gărgăriţa fasolei ( Acanthoscelides obtectus )

Conținut: Aspect || Biologie || Răspândire || Dăunător || Prevenire || Combatere

Aspect: 2, 5 – 4 mm lungime; culoare galben-verzuie până la maroniu; capătul părţii posterioare este acoperit cu peri galben — roşii; picioarele au culoarea roşie — maronie; constituţia corpului este alungită şi ovală; partea anterioară este, în comparaţie cu cea posterioară, ceva mai ascuţită; aripile nu acoperă partea posterioară a corpului în întregime şi prezintă dungi longitudinale şi transversale de culoare închisă; larvele tinere posedă picioare bine dezvoltate şi sunt lunguieţe; în stadiile larvare mai avansate, ele ajung şi până la 4 mm lungime, au picioare înclinate spre partea din spate, iar corpul se îngustează treptat şi este încovoiat.

Biologie: O femelă face o crăpătură în cusătura păstăii de fasole şi depune în interiorul ei 50 -100 de ouă, individual sau grupate. Larvele eclozate pătrund tot mai mult în fasole. In boabele de fasole mari se pot dezvolta până la 20 de larve. Durata evoluţiei depinde de temperatură şi este între 4 săptămâni (la 30° C) şi 3 luni (la 20° C). La temperaturi sub 12° C ciclul evolutiv se opreşte. Transformarea în pupă are loc sub învelişul fasolii. Gărgăriţele tinere abia eclozate îşi fac drum către exterior printr-o gaură săpată dinainte, pe care ele o lărgesc. Gărgăriţele pot zbura foarte bine, iar la temperaturi de peste 21° C încep să caute un loc de clocire potrivit.

Răspândire: Originare din America, astăzi sunt răspândite în toată lumea datorită circulaţiei interna­ţionale de mărfuri. Gărgăriţele pot fi găsite pe diferite legume cu păstăi, cum ar fi fasolea pe araci, soia, mazărea, năutul şi măzărichea. Aici vei gasi insecticide gargarita fasolei.

Dăunător: Tipic dăunător de provizii şi materiale. Proviziile atacate prezinte urme clare de rosături. Alimentele sunt contaminate prin particule de excremente şi produse ale năpârlirii.

Prevenire: cămările şi dulapurile cu provizii trebuie verificate regulat în vederea unei posibile invazii. Păstăile legumelor să fie păstrate în recipiente bine închise.

Combatere: Alimentele infestate trebuie aruncate. Să se cureţe temeinic dulapurile şi cămările de alimente. Colţurile, crăpăturile şi găurile să fie încălzite cu aer cald, cu ajutorul feonului. Alimentele aparent necon­taminate să fie congelate la -18° C timp de o săptămână sau încălzite la cuptor circa jumătate de oră la 60° C. Este posibilă combaterea invaziei cu mijloace directe precum insecticidele de contact (substanţa activă: piretru) şi pământul de diatomee. Trebuie în orice caz evitată contaminarea alimentelor cu aceste insecticide. Combaterea pe cale biologică este recomandabilă şi posibilă prin intermediul viespii Lariophagus distinguendus.

Leave a Reply