Molia Acrolepiopsis assectella

Molia Acrolepiopsis assectella

Conținut: Aspect || Biologie || Răspândire || Dăunător || Prevenire || Combatere

Aspect: anvergura aripilor este de 15-18 mm lungime; fluturii sunt de culoare maro — gri, având aripile anterioare cu pete deschise la culoare, iar cele posterioare de o nuanţă ceva mai deschisă decât celelalte şi franjurate pe margini; în stare de repaus aripile aşezate una lângă alta formează o pată mare şi albă în mijloc şi dedesubt -alte modele mai mici; omizile, ce pot ajunge la lungimea de 13 mm, au o culoare alb — gălbui până la verde şi prezintă nişte puncte negre pe corp; capul lor este bine diferenţiat faţă de trup şi are o culoare galben ocru.

Biologie: Specia iernează în mod normal în stadiul de imago (adult tânăr), dar poate hiberna şi în stadiul de pupă. Specia apare în două, uneori chiar trei generaţii pe an. Perioada de zbor a primei generaţii începe în lunile aprilie/ mai şi durează până la mijlocul lunii iunie. Femelele acestei generaţii depun aproximativ 100 de ouă, de culoare crem şi de aproximativ 0, 5 mm fiecare, aşezându-le pe frunze sau pe partea superioară a rădăcinilor de praz sau de ceapă. După o perioadă de evoluţie embrionară de 6-10 zile eclozează omizile, care încep imediat să se hrănească cu frunzele plantelor gazdă. în continuare ele pătrund în interiorul frunzelor, mâncând ţesutul, fapt ce determină apariţia unor culoare ce se întind pe toată lungimea frunzei. In iunie/ iulie omizile se transformă în pupe în cadrul unei pânze lejere, iar în iulie/ august începe perioada de zbor a fluturilor celei de a doua generaţii, care iarăşi îşi depun ouăle pe plante. Omizile ce ies din aceste ouă, produc între lunile iulie şi octombrie daunele principale, din cauza modului lor de hrănire. Omizile acestei generaţii se metamorfozează în pupe şi hibernează fie în stadiul de pupă, fie deja ca fluturi tineri.

Răspândire: Moliile din această familie sunt strict legate de plantele lor gazdă şi de aceea îşi fac apariţia acolo, unde găsesc aceste plante. Pot fi întâlnite pe praz, ceapă şi arpagic.

Dăunător: Plantele atacate pot fi recunoscute după coridoarele săpate de omizi de-a lungul lor şi care pot ajunge până în miezul plantei. Dacă aceste coridoare ajung la miez, plantele încep să se îngălbenească. Plantele într-un stadiu avansat de deterioarare nu mai pot fi folosite.

Prevenire: să fie atraşi prădătorii naturali ai moliilor, precum viespile parazite din familia Ichneumonidelor, muştele din familia Tachinidae şi liliecii. Să fie plantate culturi mixte, care să conţină şi morcovi şi ţelină. Lăstarii de praz şi de ceapă ar trebui acoperiţi în perioada de zbor a moliilor, cu plase împotriva insectelor, ale căror margini să fie îngropate în pământ. Paturile de plante să fie stropite de mai multe ori pe săptămână cu un amestec lichid, care să conţină coada calului.

Combatere: Imediat ce au fost constatate urmele de rosături, frunzele superioare trebuie retezate şi distruse. Plantele pot fi stropite şi cu apă fierbinte de 40 -50 ° C, pentru a omorî omizile. Pe lângă aceste măsuri, s-a mai dovedit eficientă turnarea ceaiului de calapăr (calomfir) sau de revent. Mai multe despre cum scap de molii plante.

Leave a Reply