Rozatoarele mici

Rozătoarele mici ( Arvicolinae )

Conținut: Aspect || Biologie || Răspândire || Dăunător || Prevenire || Combatere

Aceste rozătoare reprezintă o subdiviziune a bogatei familie Cricetidae, care cuprinde aproximativ 150 de specii. In Europa apar 27 de specii de astfel de rozătoare, dintre care de cea mai mare importanţă pentru grădinarul profesionist şi cel amator este mai ales specia; şobolanul de apă/ guzganul roşu (Arvicola terrestris), care este un dăunător semnificativ.

Aspect: are 110-250 mm lungime; greutatea sa este de 60-180 g; culoarea variază mult, şobolanul putând fi de culoarea nisipului, până la maro închis sau negru; partea inferioară a corpului este în general mai deschisă la culoare; capul este mic; urechile sunt ascunse în blană; coada este foarte scurtă, prezintă nişte inele mărunte şi este acoperită de păr.

Biologie: şobolanul de apă este activ atât ziua, cât şi noaptea. Femela dă naştere de 3-4 ori pe an la câte 5 pui, în medie. Animalele tinere sunt, după numai două luni, mature din punct de vedere sexual şi îşi fac atunci propriul cuib. Din cauza acestui mod de înmulţire, populaţia şobolanilor de apă se extinde relativ rapid. Odată la 5-8 ani, specia tinde către înmulţire în masă. Speranţa de viaţă a şobolanilor este de aproximativ doi ani.

Răspândire: şobolanii de apă sunt răspândiţi în aproape toată lumea. El poate fi întâlnit în grădinile şi livezile oamenilor, unde şobolanul roade rădăcinile plantelor tinere.

Dăunător: Sistemul de coridoare subterane, săpate de şobolanul de apă, poate fi recunoscut după grămezile neregulate de pământ răscolit, puţine la număr şi care nu sunt prea înalte. Aceste grămezi sunt situate exact în lateralul coridoarelor subterane. Plantele atacate prezintă deseori urme late de rosături de 3, 5 mm, care au fost făcute de incisivii şobolanului. Plantele lemnoase prezintă semne de uscare, plantele leguminoase sunt roase de multe ori până în miezul rădăcinii, iar bulbii sunt adesea mâncaţi în întregime.

cum scap de soareci

Prevenire: Să se atragă prădătorii naturali ai şobolanului, precum păsările răpitoare de noapte sau zi, hermelina, nevăstuica, dihorul de casă, vulpile şi şerpii de casă. Pentru păsările răpitoare ar trebui să se instaleze nişte bârne pe care să se poată aşeza, deoarece astfel pot fi atrase mai uşor. Pentru bufniţe trebuie create adăposturi corespunzătoare. Pentru speciile din familia jderilor se pot improviza nişte grămezi de pietre, astfel încât acestea să aibă variante de ascunzători. Copacii tineri pot fi protejaţi, dacă se împrejmuiesc cu un gard de sârmă rezistent la şobolani. Cel mai bine, bulbii şi seminţele să se planteze în pământ cu tot cu nişte ghivece sau nişte coşuri.

Combatere: La sfârşitul toamnei sau imediat la începutul anului să se instaleze capcane cu sârmă sau cele sub formă de cutii. Drept momeală trebuie folosite numai legume, altfel ar putea fi omorâte şi alte mamifere mici. La instalarea capcanelor trebuie purtate mănuşi, pentru a nu lăsa în urmă mirosuri specifice omului. Combaterea pe cale chimică a şobolanilor de apă se poate face cu ajutorul rodenticidelor. Dar, pentru că acestea conţin substanţe foarte toxice, nu se recomandă utilizarea lor.


Leave a Reply