Fainarea frunzelor

Vom incepe acest articol cu o definitie a micozele, virozele şi bacteriozele plantelor :

Sub denumirea de micoze ale plantelor se înţeleg boli ale plantelor cauzate de ciuperci. Există numeroase ciuperci, ce acţionează patogen asupra plantelor şi care au diferite cerinţe în ceea ce priveşte mediul în care se formează. Când se vorbeşte despre viroze ale plantelor, este vorba despre boli ale acestora, care sunt cauzate de nişte viruşi. Bacteriozele sunt boli ale plantelor, ce apar datorită unor bacterii.

Făinarea frunzelor ( Erysiphaceae )

Conținut: Biologie || Răspândire || Dăunător || Prevenire || Combatere

Făinarea frunzelor este provocată de diverse ciuperci patogene ale plantelor, ce prezintă un comportament dăunător comun, dar care sunt specializate fiecare în anumite plante.

Biologie: Ciuperca creşte pe partea superioară a frunzei, unde formează prelungiri de sugere specializate ale talului, (haustorii) si cu ajutorul cărora pătrunde în textura frunzei. Prin intermediul acestor haustorii ciuperca extrage substanţele nutritive din planta gazdă. In timpul verii, sporii ciupercilor sunt răspândiţi de vânt. Pe lângă acesta alţi factori ce ajută la răspândirea ciupercilor mai sunt de asemenea insectele sau soluţiile de stropit plantele. In condiţii optime de mediu (umiditatea aerului de cel puţin 70% şi temperaturi ridicate) ciuperca se extinde relativ rapid. La sfârşitul perioadei de vegetaţie, ciuperca iernează sub formă de miceliu de rezistenţă. Ea hibernează tot pe planta gazdă.

Răspândire: ciupercile din familia Erysiphaceae pot fi găsite în aproape toată lumea, odată cu plantele gazdă. Ele se pot afla pe mere, caise, piersici, căpşuni, agrişe, viţă de vie, mazăre, castraveţi şi pe diverse plante ornamentale, precum pintenaş, trandafiri, begonii, măzăriche etc.

Dăunător: părţile atacate ale plantelor arată ca şi cum ar fi fost presărate cu zahăr pudră fin. In continuare apar puncte albe, care se extind drept urmare sub forma unor învelişuri albe gri. Făinarea frunzelor apare în principal pe partea superioară a acestora. Părţile afectate ale plantei se vor usca şi în cele din urmă vor muri.

fainarea frunzelor

Prevenire: să se folosească sortimente de plante rezistente. Plantele să fie amplasate la o distanţă suficient de mare una faţă de alta. Să se evite utilizarea îngrăşămintelor pe bază de azot. Serele trebuie aerisite bine şi la intervale regulate. Ca mijloace de imunizare a plantelor se pot folosi fiertura de coada — calului şi ceaiul de usturoi. Pe plantele aflate in pericol de contaminare să se presare praf de piatră. Plantele mai pot fi de asemenea pulverizate cu ceai făcut din tufe de troscot.

Combatere: părţile afectate ale plantelor sunt focare de infecţie şi de aceea trebuie tăiate fără ezitare şi distruse. Folosirea delicată a substanţelor chimice de protecţie a plantelor, a căror substanţă activă este lecitina, ajută la eradicarea făinării plantelor. Această substanţă nu dăunează organismelor folositoare, dimpotrivă.

Forme cunoscute ale bolii “făinarea plantelor”: făinarea mărului (Podosphaera leucotricha), făinarea căpşunului (Sphaerotheca macularis), făinarea americană a agrişului (sphaerotheca mors-uvae), rapănul ramurilor de piersic (Venturia carpophila), făinarea viţei de vie (Uncinula necator).


Leave a Reply