Metode chimice de protejare a plantelor

Young plant on a white background

Young plant on a white background

Utilizarea pesticidelor în grădinile private nu este recomandabilă, deoarece majoritatea substanţelor au efecte secundare nedorite. Ele pot fi nocive de exemplu şi pentru alte organisme (inclusiv specii de organisme folositoare), care nu au fost vizate. Este posibil ca reziduurile pesticidelor să rămână în mediul natural, iar organismele să acumuleze doze din aceste toxine (bioacumulare). în acest fel compuşii nondegradabili pot să urce în lanţul trofic prin intermediul animalelor. La un nivel trofic superior (verigă trofică) pesticidele se acumulează în cantităţi şi mai mari (biomagnificare). De exemplu peştii şi păsările, în acest mod, prezintă o varietate mai mare de concentraţii de pesticide decât prada lor. O altă consecinţă ar fi, în cazul unei aplicări neprofesioniste a pesticidelor, ca organismele dău­nătoare cu o populaţie numeroasă să devină rezistente la pesticide. Folosirea pesticidelor se poate realiza numai în grădini comerciale (pepiniere), deoarece aici există certitudinea că vor fi aplicate în mod profesionist. De regulă se practică un sistem de tehnici şi metode integrate de protecţie a plantelor, adică se îmbină într-un mod inteligent diferite tipuri de măsuri de combatere (organisme folositoare, substanţe chimice, amestecuri naturale, măsuri de îngrijire şi de tratare).

  • Ierbicide : substanţe împotriva plantelor nedorite (buruienile şi bălăriile nedorite)
  • Fungicide: substanţe împotriva ciupercilor
  • Insecticide: substanţe împotriva insectelor
  • Acaricide : substanţe împotriva arahnidelor
  • Rodenticide: substanţe împotriva rozătoarelor (şoareci, rozătoare mici, şobolani)
  • Moluscocide:   substanţe   împotriva melcilor (granule cu azot, fier şi fosfat)

 

Substanţele active din pesticide

Piretru şi piretroizi

Piretrul natural este o substanţă pur vegetală, care este extrasă din crizanteme (Tanacetum cinerariifolium). De multe ori se promovează pesticidele pe bază de piretru, pe motivul că acestea conţin numai substanţe naturale. Aceasta este adevărat, dar acest lucru nu le face mai puţin toxice. Natura produce nu numai substanţe benefice, ci şi toxice. Multe insecticide şi acaricide au ca substanţă activă piretru, respectiv piretroizii. Piretroizii au efect toxic şi asupra oamenilor, dacă sunt inhalaţi. In zilele noastre piretroizii sunt sintetizaţi chimic. Este deci vorba despre nişte imitaţii ale piretrului. Piretroizii sunt neurotoxici, adică afectează sistemul nervos mai ales la insecte şi arahnide. Insecticide cu un conţinut chimic asemănător sunt folosite şi împotriva ectoparaziţilor (căpuşe, purici) animalelor de companie sau domestice. în nici un caz nu trebuie ca proprietarii de terarii să utilizeze acaricide pe bază de piretroizi, pentru a scăpa reptilele (de exemplu şerpii) de ectoparaziţi, cum ar fi de exemplu căpuşele şerpilor. Şerpii pot absorbi prin piele piretroizii şi drept urmare vor muri într-un interval relativ scurt.

 

Organofosfaţi şi carbamaţi

Acestea reprezintă substanţele active dintr-o serie de insecticide şi sunt utilizate în special împotriva furnicilor. Au efect neurotoxic (afectează sistemul nervos) şi pot induce şi oamenilor simptome de intoxicare, cum ar fi tuse, greaţă, dureri de cap, vertigo (ameţeală) şi amorţeli sau paralizii. Pe lângă aceasta aceste substanţe sunt catalogate ca poluanţi ai mediului, deoarece sunt toxice pentru mamifere, păsări, albine şi numeroase specii acvatice.

 

Alte substanţe conţinute de pesticide

Pesticidele conţin în general o serie de substanţe suplimentare, ajutătoare şi catalizatoare, care alături de substanţele de bază produc de asemenea o mulţime de efecte secundare nedorite.

Leave a Reply