Muştele din familia Anthomyiidae

Muştele din familia Anthomyiidae

Conținut: Aspect || Biologie || Răspândire || Dăunător || Prevenire || Combatere

Aspect: au aproximativ 5 mm lungime; corpul este de culoare gri — negru; în partea dorsală a toracelui este inserată o pereche de aripi; aripile posterioare au rol numai în echilibrarea zborului; larvele, ce pot ajunge până la 10 mm lungime sunt viermiforme, nu au picioare (apode) şi sunt de culoare albă.

Biologie: Muştele încep să zboare pe la sfârşitul lunii aprilie. Femelele îşi depun ouăle pe plante gazdă tinere sau în sol, în funcţie de specie. După eclozare, larvele intră într-o fază de hrănire intensă, perioadă în care consumă fie direct din ţesuturile plantelor tinere, fie din rădăcinile lor principale sau din ramificaţiile secundare ale acestora. In funcţie de specie şi de condiţiile climatice, muştele pot da naştere la mai multe generaţii pe an. Transformarea în pupă se realizează în pământ, iar ultima generaţie iernează în stadiul de pupă.

Răspândire: Speciile din această familie pot fi găsite pe morcovi, pătrunjel, arpagic, ţelină, chimen, asmaţui, mărar, păstârnac, ceapă, usturoi, conopidă, varză, ridiche, hrean, muştar şi pe alte plante leguminoase. Specii importante sunt musca rădăcinilor (Delia radicam), musca verzei (Delia brasica), musca cepei (Delia antiqua) şi musca morcovului (Psila rosae).

Dăunător: Plantele atacate se îngălbenesc şi încep să se ofilească. Plantele tinere de varză pot cădea. Plantele odată atacate sunt suferinde pentru o perioadă, iar în final mor. In cazul cepelor afectate, foile de ceapă pot fi foarte uşor desprinse. Dacă plantele se smulg cu tot cu rădăcină din pământ, se pot observa cu uşurinţă rădăcinile principale şi secundare roase de larvele, care au săpat pe partea lor exterioară nişte galerii, astupate apoi de excremente. Rădăcinile mucegăiesc până la urmă.

Prevenire: Să fie atraşi prădătorii naturali ai muştelor, precum viespile parazite din familia Ichneumonidelor, gândacii răpitori din specia Calosoma sycofanter Carabidae şi alte specii răpitoare de gândaci, ploşniţele răpitoare, ţânţarii de gale răpitori, păianjeni, urechelniţe, muştele din familia Tachinidae etc. În perioada în care încep să zboare muştele, culturile de legume pot fi acoperite cu plase împotriva insectelor sau cu o pătură specială. Acestea trebuie fixate la margini, îngropându-le în pământ. Trebuie aleasă perioada de semănat în aşa fel încât, în timpul perioadei de zbor a muştelor, să nu existe plante cu care s-ar putea hrăni. Să nu se folosească bălegar proaspăt pe post de îngrăşământ, deoarece mirosul acestuia atrage muştele. Culturile de legume să fie incluse în culturi mixte. Muştele pot fi ţinute la distanţă, folosind ceai de calapăr, respectiv de ceapă sau usturoi. Răsadurile de curând ieşite pot fi stropite cu ceai de calapăr. Aracii plantelor tinere trebuie înmuiaţi într-un amestec cu argilă, înainte de a fi aşezaţi.

Combatere: plantele atacate trebuie rapid înde­părtate şi distruse. De asemenea nu trebuie să fie acoperite cu compost.

Leave a Reply