Paianjenul rosu al pomilor

Acarianul (păianjenul) roşu al pomilor ( Panonychus ulmi )

Conținut: Aspect || Biologie || Dăunător || Prevenire || Combatere

Aspect: femelele au aproximativ 0,4 mm lungime, pe când masculii sunt ceva mai mici; forma corpului la femele este ovală, iar la masculi este lunguiaţă, asemănătoare formei de pară, deoarece partea posterioară a corpului este ceva mai ascuţită. Femelele sunt de culoare roşie până la roşu — maronie; masculii prezintă o culoare mai pală, galben — verde până la roşu deschis; pe corp există nişte verucozităţi de culoare deschisă, în care sunt inseraţi nişte ţepi lungi şi rigizi; capul are pe partea din faţă maxilele aparatului bucal pentru supt şi înţepat; insectele adulte posedă 4 perechi de picioare; în primul stadiu larvar ele prezintă numai trei perechi de picioare, iar în următoarele două stadii de nimfă ele au deja 4.

Biologie: De la începutul până la sfârşitul lunii mai, femelele îşi depun ouăle galbene, de aproximativ 0,17 mm şi care au o formă asemănătoare cepei. Ouăle sunt aşezate pe plantele gazdă, între perii protectori ai acesteia, pe partea inferioară a frunzelor. Ouăle care au fost depuse în această perioadă, sunt numite ouă de vară. O femelă poate depune între 30 si 70 de astfel de ouă de vară. întregul ciclu evolutiv, de la stadiul de ou la cel de acarian adult, depinde de temperatură şi durează în medie 4 săptămâni. La temperaturi mai ridicate, acest ciclu evolutiv se poate scurta considerabil. Pe an pot apărea 5-8 generaţii, iar apariţia unei generaţii se suprapune parţial cu una anterioară. In septembrie şi octombrie femelele depun nişte ouă de culoare roşu aprins, cu formă asemănătoare cepei. Acestea sunt ouăle de iarnă şi sunt depuse pe scoarţa, crengile şi frunzele plantelor gazdă. Acarienii roşii Iernează sub această formă de ouă de iarnă.

Dăunător: Este un parazit, care slăbeşte sistemul imuni tar al plantelor. Cu ajutorul unei lupe, frunzele pot fi controlate în vederea unei invazii de acarieni. În timpul perioadei de înflorire, acarienii adulţi pot fi observaţi cu uşurinţă pe partea inferioară a frunzelor. La această specie pe plantele afectate apar ţesături şi pânze ca de păianjen. În urma procesului de hrănire a acarienilor, realizat prin sugere, frunzele prezintă nişte pete şi puncte deschise la culoare, fiind aurii ca bronzul, care apar iniţial de-a lungul nervurii principale a frunzei. In continuare suprafaţa decolorată lipsită de clorofilă, se extinde pe întreaga frunză, iar aceasta se strânge, rulându-se în interior. Frunza uscată cade în cele din urmă. Din cauza restrângerii suprafeţei de asimilare a luminii, planta ajunge să nu se mai poată regenera, apărând tot mai puţini lăstari. În cazul unei invazii masive, numărul fructelor poate fi substanţial diminuat.

Prevenire: trebuie atraşi prădătorii naturali ai acarienilor, precum acarienii răpitori şi ploşniţele răpitoare. La începutul perioadei de înverzire trebuie luate mostre din crengi, care să fie studiate în vederea observării prezenţei ouălor de iarnă. Dacă se numără aproximativ 1000 de ouă pe doi metri din lemnul cercetat, atunci s-a ajuns la situaţia limită, iar pagubele sunt iminente, de aceea trebuie luate măsuri de combatere. În cazul în care populaţia de acarieni este suficient de numeroasă, numărul de ouă pe doi metri de lemn studiat poate creşte până la 2000. În timpul întregii perioade verzi, frunzele trebuie cercetate cu ochiul liber, pentru a se remarca o eventuală invazie de acarieni. La începutul verii, nivelul limită, la care pagubele devin semnificative, este de 50-60 % frunze afectate, şi de 30-40 % în iulie şi august.


cum scap de paianjenii plantelor

Combatere: Plantele atacate să fie stropite cu apă rece. Să se ia măsuri de creştere a umidităţii aerului, fie prin stropirea regulată a plantelor, fie prin amplasarea unui recipient (rezervor) cu apă în imediata lor apropiere. Plantele de dimensiuni mici, pot fi învelite, după stropire şi în nişte pungi de plastic transparente, care să fie sigilate cu un elastic. Plantele afectate să fie stropite cu fiertură de urzici sau de coada calului (de 2-3 ori zilnic, timp de cel puţin 10 zile). Suplimentar pe plantele atacate se poate turna ceai de usturoi. Pe cale chimică acarienii roşii pot fi combătuţi cu acaricide. Dacă se optează pentru tratarea plantelor cu acaricide, trebuie avut în vedere faptul că acţiunea de combatere trebuie definitivată. Dacă s-a stabilit, în urma verificării probelor luate de pe crengi, că pragul limită al pagubelor a fost depăşit, este recomandabil ca plantele să fie stropite cu acaricide chiar în perioada lor de proliferare. Dacă această perioadă a trecut deja la momentul constatării invaziei, plantele mai pot fi stropite înainte de perioada de înmugurire şi înflorire.

Leave a Reply