Introducere

Conținut: Introducere || Agenți folositori || Agenți supărători || Agenți dăunători || Prevenirea dăunătorilor || Măsuri profilactice pentru casă şi apartament || Măsuri profilactice în grădină

INTRODUCERE

Omul, căruia îi place să creadă că e singurul locuitor al căminului său, își împarte de fapt casa cu numeroase alte organisme, precum diferite insecte, viermi, rozătoare, ciuperci, bacterii, etc, cu care stabilește o serie de relații interspecifice. În funcție de avantajele sau dezavantajele acestora în raport cu omul, adică dacă îi sunt în vreun fel benefice, sau mai degrabă incomode ori chiar nocive , ele sunt clasate în categoria agenților folositori, supărători sau dăunători.

Agenți folositori

Se numesc folositori acele organisme care îi sunt omului într-un fel sau altul utile. În această categorie se regăsesc în primul rând adversarii organismelor dăunătoare (de exemplu: dușmani naturali, paraziți, parazitoizi), dar și organisme , care prin comportamentul lor își modifică habitatul în avantajul omului (de exemplu galeriile râmelor).

Agenți supărători

Supărători denumi acele organisme care de fapt nu îi provoacă pagube omului, cu toate acestea el percepându-le ca fiind incomode. Câțiva locuitori sau musafiri nedoriți precum crustaceele terestre Porcellio scaber , urechelnițele, peștișorii argintii, muștele de fructe, viespile sau anumite specii de furnici intră în această categorie. Prin răspândire în masă și unii agenți supărători pot deveni dăunători.

Agenți dăunători

Dăunătorii sunt considerați aceia, care sunt într-o măsură mai mică sau mai mare contraproductivi și păgubitori pentru om. Ei devin prejudiciabili deoarece fac concurență omului la hrană , apoi ca și distrugători ai biomasei importante pentru acesta  (de exemplu : dăunători ai culturilor de plante ) sau ca purtători de agenți infecțioși.

Mai trebuie adăugat că natura nu cunoaște și nu face diferența între agenți folositori, supărători sau dăunători. O clasificare a organismelor într-una din clasele de mai sus menționate se poate face numai dintr-o perspectivă antropocentrică (umană) și nu este îndreptățită din punct de vedere biologic. Din punctul de vedere al omului, un animal este perceput ca folositor sau dăunător numai pe baza rațiunilor și considerentelor  economice.

PREVENIREA DĂUNĂTORILOR

Cea mai bună măsură împotriva apariţiei dăunătorilor în apartament, casă şi grădină este prevenirea (profilaxia). Măsurile preventive sunt de asemenea mai puţin costisitoare şi mai puţin poluante pentru mediu decât sunt anumite metode de combatere, ce intră în acţiune când există deja o problemă a dăunătorilor. În principiu orice măsură de preîntâmpinare a apariţiei dăunătorilor urmăreşte să amenajeze spaţiul de locuit al apartamentului sau casei sau suprafaţa grădinii în aşa fel încât acestea, pe cât posibil, să nu favorizeze înmulţirea în masă a vreunei specii de organisme dăunătoare.

Măsuri profilactice pentru casă şi apartament

În apartamente sau case, agenţii dăunători sau supărători găsesc adesea condiţii ideale pentru înmulţirea în masă. Asemenea condiţii prielnice sunt create printre altele de următorii factori:

–   încăperi încălzite, ce oferă o climă optimă pentru dăunători,

–   coridoare şi cotloane astupate ce oferă dăunătorilor posibilitatea de a se ascunde sau de a depune ouă,

–   cămări de alimente, ce reprezintă surse bogate de hrană pentru organismele dăunătoare.

Împotriva atacului dăunătorilor sunt recomandate următoarele măsuri preventive pentru apartamente şi case:

–   curăţarea regulată a camerelor de zi, sufrageriilor şi bucătăriilor. Aspiratul, măturatul şi spălatul cu detergenţi şi dezinfectanţi ecologici universali sau pe bază de acid acetic sunt suficiente ca măsuri de igienă. In nici un caz nu este necesar să se încerce sterilizarea clinică a locuinţei.

–   pivniţele şi debaralele trebuie măturate în mod regulat,

–   suprafeţele întunecoase ce prezintă un grad ridicat de umezeală, de exemplu în spatele dulapurilor de bucătărie, al frigiderelor, al maşinilor de spălat etc, trebuie curăţate la intervale regulate.

–   orice resturi de mâncare pe masă, podea, în dulapul de alimente sau rămase pe veselă trebuie imediat îndepărtate.

–      păstrarea alimentelor la temperaturi scăzute şi în recipiente închise sau sigilate, precum şi depozitarea acestora în locuri uscate şi inaccesibile pentru dăunători.

-golirea regulată a coşurilor şi tomberoanelor de gunoi. În special tomberoanele cu resturi biodegradabile reprezintă un mediu propice pentru fecundarea, depunerea şi eclozarea ouălor a diferite specii de insecte, cum sunt de exemplu muştele de fructe (drosofile).

–  instalarea plaselor apărătoare de muşte şi ţânţari împiedică pătrunderea nedorită a diverse insecte.

–   umiditatea aerului trebuie diminuată prin mai multe modalităţi de aerisire efectuate în mod regulat. Un mijloc de aerisire constă în deschiderea completă a tuturor ferestrelor preţ de câteva minute, după care se pot închide la loc. Cealaltă variantă presupune deschiderea în acelaşi timp a unei ferestre şi a unei uşi paralele din cameră, pentru a se face curent, lăsându-le astfel un timp ceva mai îndelungat. Este recomandabil ca aceste metode de aerisire să fie practicate şi pe parcursul iernii.

–    controlarea şi asanarea regulată a îngrăşămintelor naturale folosite pentru plantele de apartament sau din casă.

Măsuri profilactice în grădină

În grădină, dăunătorii apar ca şi consumatori şi distrugători ai legumelor, plantelor fructifere şi decorative, fiind vorba de paraziţi fitofagi, precum şi ca agenţi patogeni. Adesea multe specii se comportă în primul rând ca paraziţi ai plantelor bolnave sau vulnerabile, aceasta însemnând că atacă mai întâi plantele, care sunt deja slăbite din pricina unei cauze anterioare venirii lor. Cauzele unei slăbiri primare a plantelor pot fi reprezentate de factori de stres precum, condiţiile locale nefavorabile sau lipsa substanţelor nutritive. De asemenea un rol important îl are alegerea plantelor potrivite pentru cultivarea grădinii, întrucât fiecare specie de plante are propriile cerinţe şi nevoi în privinţa factorilor de amplasare precum solul, metabolismul apei, aportul de substanţe nutritive şi clima.

Se recomandă următoarele măsuri de prevenire a apariţiei dăunătorilor în grădină:

–    selectarea sortimentelor de plante, respectiv a seminţelor şi a răsadurilor potrivite şi sănătoase,

–    aplicarea corectă a măsurilor de întreţinere a culturilor, cum este de exemplu respectarea exactă a epocilor de semănat şi de recoltare.

–    realizarea asolamentelor adaptate la tipul de plantă precum şi metode corespunzătoare de cultivare a pământului,

–    măsuri de întreţinere a solului, care să confere astfel un mediu sănătos pentru plante şi implicit substanţele nutritive necesare acestora. Printre acestea se numără, de exemplu, o bună îngrijire a stratului de humus prin introducerea compostului, ce stimulează creşterea umidităţii solului, asigură bogăţia în nutrienţi a acestuia, solul devenind mai afânat. Terenul necultivat de grădină trebuie acoperit cu un strat vegetal protector, pentru a evita eroziunea solului. Ca factori de protecţie sunt adecvate resturi vegetale din plante cosite sau tăiate, precum iarbă, verdeţuri sau frunziş. Proprietarii de grădini, care au probleme cu melcii, ar trebui să ia în considerare că aceste măsuri de fertilizare a solului determină crearea unor condiţii de mediu favorabile pentru aceşti oaspeţi nepoftiţi. Pe lângă îngrăşarea pământului cu compost mai trebuie adăugaţi nutrienţi suplimentari în funcţie de locaţie şi de cerinţele soiurilor de plante. Este important să se descopere metoda corectă de îngrăşare, întrucât atât lipsa nutrienţilor, cât şi un aport excesiv de îngră­şăminte pot duce la deteriorarea primară a plantelor de grădină, plantelor fructifere respectiv a legumelor, favorizând astfel atacarea lor de către dăunători secundari, cum ar fi de exemplu diferite insecte.

–   o irigare îndestulată este necesară pentru asi­milarea şi transportarea substanţelor nutritive.

–  încurajarea apariţiei în grădină a folositorilor prin crearea locurilor naturale sau artificiale de adăpostire, de iernare şi prin construirea cuiburilor. Aceşti factori de stimulare a folositorilor trebuie confecţionaţi din materiale naturale. In acest sens sunt potriviţi de exemplu buşteni în care au fost făcute găuri, legături de trestie, grămezi de vreascuri, stive de lemn, mormane de pietre şi lădiţe de cuib/cuibare. Aceste structuri trebuie amplasate în zone ferite de vânt şi precipitaţii.